Sunt bine

Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa si primesti. Mi.am dorit sa nu mai sufar,sa nu ma mai afecteze,sa nu mai iubesc,sa nu mai simt in urma iubirilor intense care mi.au taiat aerul pana la sange.Au fost vijelii si furtuni care au rascolit orice urma de ganduri si au maturat si au numarat toate conversatiile cu prietenele mele -ma mir ca au rezistat,ca au indurat fetele toate izbucnirile mele launtrice-. Acum ma confrunt cu o stare zen. A aparut pur si simplu in viata mea. Ce simt? O nepasare.Nu sunt trista,nu sunt abatuta,ba chiar in unele situatii delicate ma pufneste rasul de absurdul situatiei… Pur si simplu nu imi mai pasa. Recunosc,nu sunt cu totul impenetrabila. Ma mai afecteaza…pozele altora,trairile lor,indiferenta altora… Dar ceea ce imi creaza impresia unei maturitati imunizate este tocmai faptul ca nu mai simt ca mor pe dinauntru si ca reactiile de posesivitate posterioara sunt reminiscente ale urletului orgoliului:bai,chiar m-ai uitat?….

Cred ca pot spune acum,dupa incredibil de mult timp,ca sunt bine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s