nu ma mai regasesc in niciun vers
in nicio lingurita de amestec de emotii
-cocktail al anilor ce mi-au fost pe muchie-
cand veseli,cand tristi.

nu ma mai regasesc in manunchiurile de cuvinte
care imi sagetau haotic sufletul
de neimplinire, de tacere, fara raspuns.

zambetul catre care privesc acum e stramb.,
ca o poteca soptita intr-o padure intunecata
si singurele sageti de lumina
sunt descarcarile telepatice dintre noi.

nu-ti mai caut privirea
si nici nu mai scriu versuri
fie ce o fi,sopteste padurea
si drumul fuge ca niste copii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s