dorul..

ti se face dor cand iti faci unghiile pe un balcon luminat dintr.un colt de soare. la ora asta eu stau sa isi intinda lenes soarele razele pe mine,pe jumatate goala,cu parul prins coc in mijlocul capului… e o lumina curata in jurul meu,ca dupa o ploaie batraneasca de munte,dar cu amintiri din tinerete… una bucata de soare torid,arzator,una bucata de nori si ploaie rece… si cum spuneam acum,cand aerul e atat de transparent,incat poti sa iti imaginezi limpede cararile pe care le ascund muntii din fata ta, si ascultand miile de balade pe care le susoteste intr.un murmur cascada din apropiere,toate simturile,care deja se infioara,se indreapta spre tine. nimic din ceea ce ma inconjoara nu poarta amprenta unui dor familiar,nimic nu imi aminteste pregnant de tine.. nici soarele acesta moale de seara,nici cascada care se rasuceste intr.un rau de munte,nici… muntii … doar eu sunt plina de amprentele tale care s.au imprintat pe simturi. fiorul de seara,mangaierea soarelui sunt doar un dulce substitut si un fals simulacru a senzatiei pe care o nascoceai trupului meu flamand de tine. imi e dor de tacerile noastre in care vorbeam tinandu.ne de mana. dorul il iei cu tine oriunde te.ai duce… ca o parte din aer si o parte din somn,din vise,din viata… dorul… vine in zbor dar nu mai pleaca niciodata

(fotografia : Valea Moaşei, Sibiu)

image

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s