in cadere libera

in seri, precum cea de acum, ma doare sufletul de dor si de alint, de un cuvant de la el…atat de tare incat motorul de emotii din mine da pe afara in lacrimi, lacrimi tacute,neconsolate…

abia acum incerc sa merg mai departe, abia acum accept ca s-a terminat,abia acum nu mai sper… dar nevoia e tot apriga si faptul ca ,,nu mai are rost” nu e o consolare, nu e un punct, nu e o margine, e o lacrima in plus, plina de sare…

un vuiet,asta e in mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s