roxana

de ce ni s-ar parea

ca nu suntem binecuvantati uneori

cand talpile noastre au mers desculte pe sticla sparta,

musuroaie, furnici si matase

si nu s-au gadilat si nici nu au sangerat?

inauntrul meu palpaie o lumina

pe care numai eu o cunosc

e o tarie care a crescut odata cu mine

si care pulseaza nervoasa

cand simt ca ma prabusesc.

eu nu o sa alunec niciodata

pe panta de dinapoi

universul acesta haotic

ma tine sub aripa sa

ca pe un bulb de floare,

care infloreste ca un soare

in orice culoare.

Anunțuri

2 gânduri despre „roxana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s