umerii lui sunt munti

umerii lui sunt munti sculptati in asfintit, care se infioara sub vant si care se scutura ca dupa o ploaie strasnica… ca o prelungire umbroasa, degetele lui sunt insistente ca hotararea cu care nu isi clinteste muschii asupra mea, asteptand o dezlegare, un vino… si atunci stiu, ca orice inradacinare se dematerializeaza, ca ar putea sa zboare spre mine, cu aceeasi blandete cu cata putere are sa-mi cladeasca zgarie nori….sa ma duca la ei…

nu e un munte de om, dar are puterea muntelui, incapatanarea lui, neclintirea lui…si ochii lui. e o padure adanca de brazi in spatele ochilor lui, e o nebunie umbroasa, care promite adrenalina : urcusuri si coborasuri, povarnise, cronise si caderi nebuloase…. acolo s-ar gasi absolutul clipei, cu ochii inchisi, sunt sigura ca vei fi acolo sa ma prinzi, sa ma tii, cand imi voi da drumul din tine.

Anunțuri

2 gânduri despre „umerii lui sunt munti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s