29.09.2011

mi se tăvălesc anotimpurile în ore înciudate, noaptea

gândurile îmi încolţesc

ca şi cum floarea de magnolie

înfloreşte prima oară

sub primul soare de martie.

visez în culori

şi în oameni ciudaţi de vii

aproape că le simt carnea şi oasele

fremătând

ca rochia de mătase sub mâini dibace.

le aud râsul zgrimţuros

ca un fermoar răguşit

care deschide

(care trebuie să deschidă)

porţile. de aici,

anotimpurile se amestecă. uite, dragul meu,

povestea noastra e ca un butoi ingăurit

abandonat pe suflet.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s