dorurile verilor trecute in ploi marunte

nu ma regasesc in niciunul din prietenii mei. de aceea invat atat de multe de la ei. prietenia noastra oglindeste contrastele dintre noi. nu stiu ce ne apropie, dar ne leaga petreceri frumoase, conversatii interminabile,multe cafele si shoturi de tequila.

uneori imi e atat de dor incat mi se face pielea de gaina cand imi aduc aminte cum beam wiskey la fotoliile noastre preferate,de piatra, din amfiteatru, cum pierdeam nopti de nopti,in discoteca,la singura masa vesela, pentru ca eram noi veseli peste masura, tineri fara masura, dor de pizza si vin rosu,la plan, intre claile de fan,si scalda in apa unui rau rece si lenes, un nebun dupa seri neintinate in baruri afumate, in jocuri cu mize si alte cele.

acum imi e dor de prieteniile alea in care nimeni nu era combinat,dar visam combinatiile dintre stele.ce frumos era cand fugeam unii dupa altii cu privirea, fara sa cersim ceva imoral.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s