intr-un manunchi de ore

vor inflorii macii,peste un manunchi de ore. se vor labarta pe camp,pe cer,prin sufletul meu cu ardoare, gadiland pamantul la subsuara!
se va lati cerul sub zambetul meu si toti muntii vor stii ca mi-am lipit privirea de podelele drumului care masoara firul ierbii de raza de soare.
ce minunatie sa simti in tine dansul crestat al ideii de floare!
si visul acela de reintoarcere la firul de iarba abia cocolosit de primavara…

sa nu mai fie vis, sa nu mai fie idee. sa fie pur si simplu intre mine si tine,o legatura fara noduri care sa se insurubeze timid intre ”te ating” si ”te am” si cerul acesta enorm sub care in cateva ore se vor coace, rosii ca focul, macii.

si podelele drumului sa mi se unduiassca catre acasa,acolo unde pot privi cerul dandu-mi capul pe spate, acolo unde floarea de mac e la o aruncatura de bat, in pamant reavan, aparuta salbatic ca o dihanie intre grau si nu ca un abandon artificial la marginea unei cai ferate dezafectate.

cred,ca ai putea sa-mi fii partas la zumzetul primaverii. te-as crede in stare sa vii cu propriul tau instrument de armonie si sa -mi zgandaresti intreaga lume.
dar nu vreau,pentru ca apoi ai pleca si cine va ramane in locul tau sa umple locul gol din melodie?

intr-un manunchi de ore… se pierde ratiunea..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s