jumatati de masura

de ce ai mai fi ramas
cand degetele se despleteau
fara indurare
cand nasturii a impacare
se ciocneau
si noi
exitaziati,livizi,
aproape lesinati
paseam, ca aerul,
usor.

a haos pendula ceasornicul
trantindu-si limba peste dinti
amarnic noaptea se lungea spre ziua
ticand pustiu,incert.

netrebnic,
sufletul,
fara cuvinte,
voia sa plece
intr-un maine
si acum,
ma bate gandul
necinstit
„de ce ai plecat,
de ce ai mai fi ramas” ?

ne-am ijumatatit, din nou,
fiecare pe farama lui de aer,
de cer,
sa nu-mi mai aduci niciodata flori
n-as suporta sa le aud
vorbind de radacinile lor.

Anunțuri

4 gânduri despre „jumatati de masura

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s