mi-e sete de nefericiri inradacinate in tanara femeie cu care ma preumblam prin incaperi – unele luminate,unele sterse.mi-e dor de senzatia vie a trairii momentului crud,proaspat,prapastios de sfarsit,dar care imi unduia emotiile pe hartie si cuvintele pe suflet. acum… ma proptesc. simt ca nu am ce sa spun,ca emotiile au incetat sa respire,ca sufletul s-a oprit din goana lui si ia lucrurile monoton,monocrom. ti-as vorbi cu da sau nu, asta daca as avea cu cine sa vorbesc. trec zilele una cate una. e toamna iar si ma intomnez si eu …..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s