versul

toata existenta e un vers.unul alb.greu.se unduieste pe buzele noastre la nunti,la inmormantari.e surd intre muzica nebuna de la petreceri,in bocet la trecere,e versul incremenit pe sufletul meu,se dezmiarda doar cand ma dezmierzi tu. acum a intepenit pe subintelesul notelor muzicale- stie ca nu stii, ca nu intelegi cata nevoie are de tine.

Reclame

6 gânduri despre „versul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s