Partea a V-a si a VI-a Poveste

5. Dar am murit eu. Mi-am inmultit gandurile in masinaria aceasta unica, ale carei circuite de unica folosinta ne face paradoxal mai umani. Am vrut sa-mi inteleg mersul de dinainte,si pe cel de dinapoi,conform unui simtamant straniu de anticipatie si de predestinare. Se spune ca singuratatea atrage dupa sine ghinionul.Mi-am privit de atatea ori cerul in ultimul timp.Am constatat ca el nu straluceste cu stele pentru oamenii singuri. Stiu de ce sunteti aici. Pentru ca animalul totemic din noi se revolta cand ne simte slabi, vulnerabili, neputinciosi.
Te intelegem bine,a reverbat ecoul din camera mica. Noi suntem fasii din gandurile tale. Fasii de matase,vesele, zburdalnice. Noi iti dezbracam sfios de alb gandurile si apoi le tocam pe calea sufletului. Iti citim zilnic foamea de apropiere,atat de mult incat am devenit si noi flamande . Flamande de un Noi pe care nu l-am avut niciodata.Nu stiu daca ne-ai inteles pe deplin.Intreaga noastra existenta este magie.Daca ne-am imbraca in mantia nestiuta a lumii ne-am murdari de noroi si Totul s-ar clatina atunci intre Cer si Pamant. Suntem condamnate la eternitate pana cand ni se vor zgudui oasele si vor cadea din incheieturile lor unele peste altele,topindu-se fiecare pe neamul sau.Pana atunci ne scurgem in acest sistem matricial al lumii, devenind o parte a intregului,un pachet de vise expirate care se balanseaza inainte si inapoi coordonat de bunul plac al papusarilor universali. Ne petrecem intreaga existenta pe buza posibilitatilor de simtire,imaginandu-ne ca acestea vor incepe sa creasca si pe limba noastra. Intotdeauna ne-ai fost draga Pentru ca esti omul care simte cu nelinisti si cu tristeti. Zanele s-au induioasat,iar intreaga gama de spiridusi si-a scos palaria cu un oftat.

6. Sunteti iremediabili a tunat un glas.Un Batran clantos se asezase in fruntea mesei.Iar clanul oranduit la tacere isi aseza pe rand
umbrele intr-o tainica nemurire.Nimeni nu vorbea Nici macar zanele invitate la pauza de cafea. Oaspetii departarilor asteptau pasiv si priveau nepasatori peste forfota curiozitatii celor ce stateau aproape de Batran.El era singurul care stia.El si dormitorul care devenise peste clipa salonul unor idei seculare. Tacerea cadea cruda de-o parte si de alta a halebardelor ,a scutecelor de
armura,a candelabrelelor care s-au prelungit pe nesimtite din colturile rochitelor zanelor,din bastoanele spridusilor,din ramele ochelarilor sau zatul cafelelor. Asteptarea se incrucisa ascutit cu sabiile care erau gata sa se intoarca impotriva oricarui gest potrivnic,sabii ivite din tocurile pantofilor mei. Spiridusii,Valetii,impecabili ornamentati in alb atarnau ca niste gazele in bazarul hibernal. Pareau sa cunoasca totul despre cristale venetiene,despre candelabre de luxemburg,odajdii bizantine si rochii croite la Amesterdam. S-ar fi zis ca erau aliniati in colturile ascutite ale unui brad frivol,constituit pe un tipar inuman,fara de inceput si fara sfarsit. Misterul,adevaratul mister al tacerii se nascuse abia acum din fiecare univers de umbre care pandea nestiinta.. Numai Batranul stia.Numai acest trup urma sa savarseasca Taina Tainelor si Sfarsitul Sfarsiturilor.
.Nerabdarea durea abia acum,cand aproapele parea atat de indepartat;odajdiile si-au dat seama ca iluzia naste pierzania: firul de nisip s-a naruit in urma fiecarui pas.Sub el
s-a prabusit prima speranta.Sub cea de-a doua treapta s-a sfaramat tacerea.Cel de-al trilea piedestral a topit taina.A ramas Nimicul.Nimicul ca sa plamadeasca FIINTA.Si din caderea si inaltarea lor s-a nascut Invierea. Batranul inca tacea.

Va urma

precedentele :

1.catifea verde in loc de pahare de plastic,mi-a zis.am cascat ochii mirata,inca zapacita de glasul acela usor venit din vertebrele amortite ale somnului.da,catifea verde vreau sa ma scufund in ea ,sa o gust si sa o ating…. toata viata mea am visat catifea verde….iar tu ai aici doar pahare de plastic…si… ce sunt acele caramizi colorate ce zac imprastiate peste tot?
– carti..sunt carti. am raspuns eu buimaca in fata acuzatiei aparute de nici unde….
si atunci zanele de pe cearceaful albastru si-au aruncat genele false si s-au descotorisit de pantofi.Acum ublau desculte ,dar timid,in varfurile aripilor curioase de pardoseala.O priveau atent,de parca ceva miraculos urma sa se intample cu ea.. poate sa se dezintregreze in mii de particule de praf? apoi si-au ridicat privirile spre mine,si -au soptit toate in cor…stii,noi n-am mai mers niciodata…dar inttodeauna ne-am imaginat cum ar fi….e minunat de ciudat!!
toate senzatiile lor erau noi,mi-am dat seama incurcata.era ceva nou pentru ele sa simta muchiile cartilor cartonate.erau curioase sa simta lungimea luminii ce se strecura printre linia peretelui si printre muchia dantelata a ferestrei..si dintr-o data au inceput sa valseze cu umbrele.fiecare prelungire misterioasa a inceput sa se miste inaite si inapoi intr-un dragalas dans dialogat cu frumoasele creaturi.
voiau sa simta tot.sa se munceasca cu fiecare obiect ca sa-l simta complet,sa-l cunoasca dinpre toate incheieturile lui materiale si pamantesti.
zanele se saturasera de eter.aveau sa moara desigur in cateva clipe..dar pana atunci mai aveau eternitatea lor fabuloasa in care puteau sa profite de minunatul dar ce li se oferise. cunoasterea de mai mult.

partea a II-a .
in ochii mei se nastea magia. rugina irisului pastra ca in ceata cortina basmelor in care se vorbeste de initiere in cunoastere.din aievea totul devenea palpabil,recent. singurul lucru cu totul si cu totul neobisnuit era aroma unei cafele proaspete ce imi inebunea simturile. mintea mea nu putea sa inteleaga cum s eputea intampla asa ceva.era ilogic,imposibil si de necugetat.
– nu mai sta acolo! vino sa bei cafea cu noi,pana nu se topesc paharele de tot,spuse zana cu uncghii de portelan.
zanele mele d epe cearceaful albastru imi turnasera in paharele de plastic cafea proaspat facuta,turceasc,a aparuta de nici unde.
-a preparat-o pentru noi spiridusul turc din veioza ta.
mi-am rotit ochii incet prin camera .intr-adevar toate ilustratiile si toate modele de vietati din tapiterie,tapet,cesti,carti si aparatele electrice se miscau,radeau,stateau picior peste picior si trageau tacticosi din narghilele si tigari. nu sunt numai zane.. mi-am zis uimita.sunt generatii intregi de farmece,vraji si magie.
nu te mai mira,atat.mi-a soptit un englez apropiat periculos de intim de urechea mea.nu stiai ca sufletele au usi,portite pe care sa poata scapa de surplusul de greutate pe care l-ar putea dobandi in timp ce urca spre cer? casele noastre,toate,cosmelii de vise si carciumi de mirari s-au subtiat ,s-au asprit si s-au lipit unele de altele ,lasandu-ne pe afara. si singurul vinovat esti tu.tu,cu stelele tale cazatoare,cu fluturii tai albastrii si cu cristalele tale care in loc sa straluceasca pier in intuneric. ai starnit curiozitatea zanelor care ne-au parasit aducandu-ti tie toata vitalitatea si toata energia lor,care ne tineau casele sigure,ferite de vartejjul vanturilor gandurilor tale. trimite-ne zanele inapoi.repede.pana nu e prea tarziu.ele nu au viata pentru patru pereti,pentru iubiri pierdute si pentru strazi infundate.
incercam sa-mi intorc capul incat sa-l vad pe umarul meu.ii vedeam doar cozorcul si bastonul gen sherlock holmes.
mai fatuca.,imi zise un glas enervat de pe tocul unui pantof abandonat la marginea patului.lumea noastra e in spatele ochilor tai. tu nu porti masti,tu privesti lumea direct fara masca. Ai capatat coloana vertebrala a cartilor si te-ai hranit cu valori si principii.Ti-ai sfasiat hartiile in favoarea cuvintelor .Nu ai putut niciodata suporta ideea ca viata nu poate fi rasfoita si citita decat prin amintiri.Iti abandonezi ambitia si plictiseala in acelasi cufar.Exista atatea lumi in tine pe care le parasesti si la care revii fara sa nu ai nici cea mai mica idee.Lumile acelea fantastice din tine suntem noiLumile minunate din tine mereu au zambit.Dar lumea ta,constienta se stramteaza pe zi ce trece,devii nefericita fara sa stii.Si ne micosorezi si noua spatiul de lucru,si multi dintre noi ramanem someri.. iar acum ne-ai fascinat si zanele.,si am ramas fara puterea de a mai lupta cu rutina de dimineata.
stai o clipa spiridusule irascibil,zise tacticos o zana, in timp ce isi ridica privirea dintr-o carte.
Ioana,tu ai auzit ca rochiile negre obisnuiesc sa-si coboare singure scarile catre trup?Se spune ca numai rochiile negre ar avea o traire a lor care ar prinde viata atunci cand femeia se porneste in ritualul acela stravechi de imbaiere cand se pregateste pentru a se vedea cu barbatul ei?
Unde-ai auzit asemenea blasfemie,a strigat spiridusul irascibil?
de la mine a soptit un copil mic agatat intr- orama de fotografie.copii pur si simplu stiu.
da,asa e.m-am trezit eu vorbind cu vocea tare. Si eu stiam totul cand eram mica.
3.
in sifonierul meu de copil copacii imi visau visele.ploua migalos si cucernic in fiecare zi de luni.Hainele se clatinau imbibate pana la refuz cu aburi de parfum nevrotic ,iar umerasele se imbulzeau spre iesire clatinand grav din cuie: -asa ceva pur si simplu nu se face! In fiecare noapte ma certau in gazeta de la ora 2 facundu-ma infama si nerecunoascatoare.Se pare ca in fiecare dimineata,cu zambetul pe buze si cu privirea larga le furam culorile vii.
dar de ce mi-ati deschis dulapul,am intrebat brusc ,trezita din reveria ce ma cuprinsese.
voiam sa stim cum arata sufletul tau imbracat,soptira toti in cor.ti l-am vazut de atatea ori gol si vulnerabil.curiozitatea ne era peste putinta asa ca ne-am hotarat sa-ti cumparam o cravata galbena si sa ti-o legam ca o fundita de glezna dreapta si sa te obligam sa o porti. galbenul e mereu sfios atasat de tinerele domnite. numai asa am putea sa ne convingem pe deplin ca nu esti dleoc pretentioasa .
esti frumoasa asa imbufnata si verde cum sezi pe covor strangand la piept cutia cu pantofi de lac si servetele umede.esti si con esti si brad.esti femeia -copac maestru in arta pasilor mici ce nu cresc niciodata mai mult de o tonalitate de crizantema.
-va rog,nu mai ingramaditi atatea culori in mine. sunt o non-culoare absenta de la cafeaua de dimineata si impiedicata dce nesomn si de cosmaruri.eu nu o sa cresc niciodata mare.

4.
Unchiul meu preferat din toate timpurile sedea comod pe marginea buzei de sus a lampadarului pentru ca,se stie,lui ii e frig mereu,caci vine de departe,hat de la Polul Nord.In mana stanga descanta un pahar de wiskey,gandindu-se daca sa-l dea peste cap sau sa-l soarba domneste.
Cu mainile la spate il analizam pe sub sprancene. Mi-l aminteam altfel :intr-un costum de arlechin,gri –maroniu cu o suba groasa pe spate si slab ca acul ce-l cauti in carul cu fan.Acum mai pusese ceva pe el,castigand nu numai bani de-a lungul timpului ci si kilograme in plus.Costumul Armani tipa de-a binelea pe el dar el parerea sa nu-l bage In seama, atentia lui totala fiind concentrata pe lichioarea de culoarea chihlimbarului si pe trabucul cubanez. Dar nu si-a schimbat numele,tot Mos Craciun isi zice.cadourile de la el sunt cele mai reusite din toate cele primate peste an. El nu numai ca stie ce-mi doresc,dar si intelege.
Dar cu cat zambetul meu e mai ;larg al lui e tot mai beat si mai trist….
Il mangai pe barba nerasa fara sa spun nimic. Isi ridica privirea oarba si –mi spune fara sa ma vada…. De maine nu va mai fi Craciun.In seara asta suntem la priveghiul lui.Noi il inmormantam.
N-am putut sa mimez intrebarea de ce.Am facut,doar ochii mari.Si am ramas in asteptare..
-Nu tsii? Cand zanele au facut bal mascat prin matasea cearceafurilor tale a inceput sfarsitul.Nimeni nu mai lucreaza in camarutele sufletelor.S-au tras obloanele peste tot.Intreaga lume magica e intr-o petrecere continua de atunci.E o intreaga sarbatoare in nefiintare. Si o intreaga pustiire in oameni.Fara stralucirea interioara omul e doar un motor de sange si carne. Va fi ca atunci cand tac viorile si sunetul lor e mai ascutit ca niciodata.
Si eu am sa mor. ….
Lasa fata in pace,nu mai mintii! Au strigat zanele imbufnate!
Cea mai mica dintre ele, m-a privit ingrijorata . – Nu va muri nimeni..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s