vorbe puse intr-o logica dezmatata

luna s-a inamolit pe cer
desculta,plezneste
pustiul dintre noi
prin zgribulire de narcise
iti tremura mainile,
printesa,de ce iti treci atat de des,
mainile prin par,in loc
sa ma mangai pe tample.

noaptea se ascunde umbrita,
in cearcane, sufletul ti se zbate
in colturi de stele ti se sinucid visele
tot ce ai luminat odata se stinge
mi-e rau de primavara cu poale rotite
spune-i sa stea pe loc,
mai bine, sa cante,
despre pierderi de sine,

catre tine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s