puzzle

bucati de puzzle de cer,fulgi de nea si pamant se matura prin vazduh;e o mocirla a sufletului aceasta. un iad in care iesi dimineata cu capul gol.s-ar putea sa iei lumea in piept cu mintea odihnita sau s-ar putea sa te ia chiar lumea in primire si tu sa o urmezi umilit. e atata iarna in jurul nostru, atata frig si atata pamant inghetat incat nici nu te miri cand cerul se deschide atat de larg si isi varsa naduful.

atata zgomot,Doamne! si pentru ce? jocul mintii si al nervilor se poarta in halate albe,cu manusi chirurgicale si sosoni de matase in tacere deplina si consimtita.

sa fie acest puzzle al tipologiei nebuniei ajunse la maturitate la care ultima piesa e cea care nu se mai gaseste (aproape) niciodata?e greu de spus care ar fi acea piesa.nu ai putea nici macar sa o inventezi.nici una din piesele adiacente nu o poate prevesti,premedita sau intui macar.insa cand si daca va decide sa se iveasca va da sens efortului.va da sens jocului.

dar daca intr-o zi nu te mai joci si arunci totul la gunoi.si apoi gasesti intamplator piesa lipsa,cea care dadea sens ansamblului… misterul ramane inchis,primejdios de tacut.

si cate piese de puzzle sunt in jurul nostru,intre cer,fulgul de nea si pamant. intre un colt de barbie si o raza de soare,intre un fr de iarba si un spic de privire,intre un rosu aprins si rosul buzelor tale. si in cate dintre acestea lipseste bucata de puzzle cu iz de fericire.pardon,de stralucire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s