ce mai ramane?

iarna vine.ierni se duc.
se duc ani, se duc suflete.

ma intreb uneori ce mai ramane in noi,daca putem uneori pleca pur si simplu fara sa mai privim inapoi.
ma intreb daca putem pleca pur si simplu,intr-o zi obisnuita, dupa tigari sau dupa acetona, dupa pantaloni sau dupa un palton mai fancy si pe drum sa ne transformam,sa ne schimbam cu 180 de grade,sa devenim altcineva.
ce se intampla cu noi si cu cei pe care ii lasam dezorientati,singuri in jurul nostru, nu in urma noastra, pentru ca vom continua sa convietuim cu ei, pana cand vor intelege ca nu mai avem nevoie de ei, ca suntem singuri si asta ne e de ajuns?

ma intreb de ce,noi,cei abandonati,cei rataciti,cei care credeam ca viata noastra este perfecta pana cand ei ne-au aratat deziluzia nu ne inghitim nefericirea cu miere si cu alte ingrediente dulci si cu suc de piersici sau cafea cu menta sau dulci aventuri si agonii misterioase pe alei stramte,intunecate cu fantome dezonorante si infometate de sex.

ma indreb de ce ne afundam in biblioteci pline de povesti siropoase cu happy end si cu cantece de taiat venele in suc de mere sau de tomate.

de ce nu iesim razand in soare,de ce nu ne luam paltoane roz sau bleu-ciel,si cizme cu pene si inghetata cu mure.

de ce nu dansam pana ne rupem suflul si gandurile,pana cand acolo nu mai ramane nimic decat o dorinta vie de o dimineata fabuloasa?

ce mai ramane din mine daca azi sunt cea care pleaca, si maine cea care ramane?

ce mai ramane din mine in zbaterea asta nebuna de pe alei stramte,intunecate,involburate de povesti cu luna plina si stele inflacarate care nu cad ci zburda pe cer dintr-o constelatie in alta,de pe un picior pe altul,intr-o cascadorie a vietii fara suflet si a sufletului far-de viata?

ce mai ramane din mine din zbaterea aceasta lenesa a vietii,cand zac pe alei solare si ma gandesc la tine, cand te vreau atat de mult dar nu fac nimic ca sa te am?

ce mai ramane din mine cand se duc iernile una cate una si sufletul meu se balanseaza,de pe un picior pe altul,de pe azi pe maine,de pe maine pe poimaine.si se duc anii si mi se duc cu iernile.

Anunțuri

3 gânduri despre „ce mai ramane?

  1. de cîteva săptămîni sînt din nou singur. și eu mă întreb ce a mai rămas din mine. sînt așa cum eram înainte să fie ea. și, cumva, mai bun. și am învățat să merg mai departe. nu mai am timp să plîng această pierdere. pentru că undeva, acolo, o fată singură are nevoie de cineva ca mine. nu trebuie decît să o găsesc.

    p.s. omul păpădie a revenit pe seasidebungalow.tumblr.com 🙂

  2. bine ai revenit omule papadie. adierea a fost mai saraca fara tine.
    cateva saptamani,cateva ore,cativa ani… sunt doar treceri de la un punct A la un viitor punct A prim. nu se pune egal,nu se aduna ,nu se scade,nu se pune nici punct nici punct si virgula… ramane totul undeva suspendat in neant,o insiruire a vietii.gandirea pozitiva e cea care ne duce inainte,si culmea,nu in viitor,ci ne aduce in prezent. aici renastem din clipa de ieri. cautarea nu o ia niciodata de la inceput.ea e in perfecta miscare. si noi pendulam odata cu ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s