povestile camasilor de noapte

sunt camasi de noapte care vorbesc.despre vise.nu despre caderi in gol,nu despre nopti amoroase,nu despre ingeri si flori.ci vorbesc despre noi,despre copii ce devenim cand ni le tragem pe cap sau femeile in care ne transformam cand ne legam panglicile de saten sub sani… camasile de noapte aduc visele,le torc pe o masina invizibila a timpului,si concep dintr-o secunda un etern.ele alunga totul.greutatea ,frigul,tristetea.cand dormim toti zambim.stiu asta sigur pentru ca dimineata imi gasesc zambetul intiperit pe fata,acolo printre nasul infundat de la raceala,printre ochii somnorosi,aproape incapatanti sa nu se trezeasca,printre trunchiul anchilozat hotarat sa adoarma la loc,printre gleznele infasurate in plapuma dornice de leneveala mai multa,singurul care se lumineaza,singurul care nu se misca anevoios ci numai alert,viu este zambetul.pentru ca dincolo de orice inchipuire,dincolo de orice manevra lenesa,sau obicei,dincolo de orice vis urat se naste fara niciun efort zambetul.

pentru cei ce nu stiu noaptea nu este doar un bun sfetnic ci este si sprijinul sperantei,celor ce isi doresc un bine,celor care abia asteapta rasaritul dar si apusul soarelui ca pe un egal in fata vietii si nu doar ca pe un inamic al trecerii infundate,amenintatoare,fara rost a timpului. zambetul este cartea mea de vizita,pentru ca el insusi reprezinta viata care se zbate in mine. exact se zbate. adica sunt vie domnule.

povestile camasii de noapte,sunt metafore,pentru cei nu stiu,sau nu inteleg. sunt metaforele unor comori necenzurate,pe care oricine le poate gasi,chiar si la un colt de strade,in propriul dulap,in propriul suflet,sunt comori pline de culoare,pline de gust,pline de buna dispozitie pe care ti-o poateda doar un material sensibil,ca matasea sau bumbacul pe o piele sensibila.pe un suflet sensibil.comorile acestea sunt suficiente sa ne faca viata mai usoara.trebuie doar sa fim dispusi sa le gasim, sa ni le cream,sa le aducem de la rangul de detaliu la rangul de esenta a vietii.sa ne bucuram de ele pana la ultima zdrentuire a lor,pana la ultima farama.sa petrecem clipa.sa o traim.pentru ca,la urma urmei,cum a spus astazi un om extraordinar,la un curs : cel mai permanent lucru este temporalul.

ps. diferenta intre succes si dezastru sta in detalii. nu am spus-o eu,ci un om experimentat,care stia bine ce spune in aceasta seara.iar momentele in care te inghesui in mine,in pat,somnros,si ma iei in brate, inconstient si cald,sunt cele mai permanente clipe din tot arsenalul manuit de camasile de noapte,care dispar rand pe rand odata cu stele de pe cer acoperite de dimineata.

Anunțuri

2 gânduri despre „povestile camasilor de noapte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s