Ne-am nascut ca sa fim impreuna
Apa si Pamantul-
sa ne unim si sa ne ardem
Fiind un alt El si o alta Ea.
*
Ne-am intalnit undeva in timp
Printre constelatii si paralele
Pentru a ne pierde pe pamant
In singuratate si in durere.
*
– Apasarea timpului m-a imbatranit
– am uitat cine sunt
am uitat de unde vin,
dar stiu ca trebuie sa te caut.
*
Tacerea e venita din timp
Oamenii i-au dat acest nume
Dar nimeni nu isi mai aminteste de ce.
*
Numele meu s-a pierdut
Dar te rog,uita-te bine
Sunt eu,doar eu
Cea imbratisata de ani,si de amintiri
Cu ochii tristi,atenti,melancolici.
*
Am memorat legile universului
Si ele mi-au reamintit de dor
*
Eu sunt gandul hoinar
Care bate nebun la portile tale
Cerand un raspuns,o intrebare
La tristetile tale.
*
Tacerea mea e obosita,incolora
Asternuta si cernita
Ca o viata muriubunda.
*
Te vad cautandu-ma
In lumina,printre oameni,in speranta,
Uitand de intuneric si de tacere.
*
Ai fost o secunda langa mine
Acel fior al recunoasterii
Tresarind,cautand atingerea.
*
Cine sunt eu,iarasi am uitat
Prinsa in hora cu vantul.
Te caut intr-un timp limitat
Si secundele ma dor,
Caci in nestiinta iubite
Ne-am reintalnit pe pamant
Si pentru o clipa infinita
am reauzit valsul
reintalnirii de dincolo de noi
*
Fara sa stiu ce am avut
Fara sa stim ce pierdem
Am cautat sa vrem mai mult
Si cautarea a luat-o de la inceput.
****
asta e o poezie pe care am scris-o prin liceu.cand credeam intr-o dragoste care dainuie peste ani. intr-o dragoste pe care mi-o imaginam ca existenta dar abandonata,uitata in traficul secolelor. am scos-o la lumina pentru ca am ascultat o melodie tare frumoasa cu care am si asociat-o.
iata: Francois Feldman – Les Valses De Vienne
auditie placuta 😉
Nervi de matase 