ploua la mare

ti se opresc uneori visele in rame de tablori si iti zambesc alb-negru.
alteori iti roiesc in roz si turcuaz deasupra capului,aproape de tavan si uitanu-se peste cap la tine te invita la dans.
uneori mainile tale se unduiesc ametitor si reusesc sa sperie umbrele de pe pereti ;in sperietura lor umbrele se dezlipsesc de corpurile de care sunt agatate si se lipsesc unele de altele pana cand intunericul devine mai asupra decat lumina.

asa fain miroase a ploaie acum,cand pamantul e fierbinte a noi. norii se picura molatec iar asfaltul se rostogolosete de pe o parte pe alta in deplina agonie si sete . si gandurilor mele le e sete de tine

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s