sunt obo

ma intreb cum de nu obosesc muntii de atata aer curat si de atata liniste.
oare ei tresar in adancurile lor, prin frunzisuri si ierburi obscure, cand fulgera si tuna?
o intreaga gama de emotii mi-a transpirat prin ochi astazi.adrenalina cumparaturilor.bluzite de vara in culorile macilor de mai imi strigau a fericire de pe umerase.asa ca mi-am cumparat putina fericire astazi. asa ca dimineata fericirea a avut mii de uclori. rosu mac,violet,verde,,galben. visatoare in minte paseam pe o nebunie de covor natural in mijlocul naturii.si dansam.dansam ca niciodata.

dupa masa m-a gasit studioasa. cu parul strans intr-un coc neglijhent,cu bretonul inghesuit intr-o agrafa mov,fara ceas pe mana. mai ales fara ceas.si fara mess.mai ales fara mess. scrierea lucrarii de dizertatie imi apasa greu pe simturi.pe creier.pe buna dispozitie. fericicirea cumparata pe bani multi s-a paraginit repede. chitaia si sughita stirb dintr-un sertar al dulapului. lucrarea se scrie greu. ma asteptam sa am mai multe cuvitne la dispozitie,mai multe idei,mai multa inspiratie,mai multe surse. dar mi-am facut-o cu mana mea.si acum timpul ma preseaza.ma preaseaza ca naiba.si numai la asta ma gandesc.

pe seara a plouat.a plouat cu stropi mari si cu multe telefoane. imi doaream sa dorm.doar sa pun cpaul pe perna sa simt cearceaful sub mine si plapuma mea preferata de puf moale sa ma invaluiasca cu totul.si sa inchid ochiii si s anu ma gandesc la nimic.nici macar la ploaia ghicita de dincolo de draperie siroind pe ferestrele balconolui.

hai sa ne vedem la romana. si nici nu mai ploua. si ne-am vazut.si eram fara chef.mi-am propus la un moment dat sa nu ma duc sa inventez un motiv stupid de fals si sa nu ma duc.dar mi-am remontat alertele si simturile si mi-am reactivat fericirea.am purtat bluzita fericirii crezand in mod eronat ca ecoul macilor se va reflecta si pe chipul meu. fals.doamne cat de fals. ar fi trebui sa-mi ascult instintele,presimtirile.am ajuuns la varsta asta si nu pot sa-mi inteleg si sa-mi respect impuksurile interioare prevestitoare de ..rau. dezamagitor.seara a fost un dezastru.oboseala,fara chef.cateva persoane dragi. multa lume necunoscuta,zgomotoasa si cu n povesti pe care nu ai fi vrut sa le afli vreodata.

a. a existat o mica mica posibilitate sa mor azi.in seara asta,sa ajung in dambovita. unii mi-ar spune ca exagerez. dar eu nu am fost niciodata omul care sa caute moartea cu lumanarea.nu-mi plac scamatoriile cu masini. mai ales daca sunt si eu in masina aia.

e a doua seara consecutiv in care vi nnervoasa din oras. mama a zis ca si daca maine seara am o stare asemanatoare cu cea de azi,si cea de ieri, e semn rau.ca am devenit prea pretentioasa. si asra e semn de imbatranire.

sunt obosita.si simt ca orasul ma strange.simt ca iesitul in oras in loc sa-mi confere o relaxare cat de cat mica ma agaseaza si ma oboseste si mai rau.
mi-e dor de munti.de linistea lor si de aerul lor curat.
nu stiu daca stiti,dar casa mea adevarata e la munte.la poalele Retezatului.acolo fericirea e pe gratis.si e in aer.acolo fericirea nu se vinde si nu se va cumpara niciodata. pentru ca acolo e acasa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s