tra-la-la din nou


nu stiu daca mai aveam ruj pe buze cand m-ai sarutat si nu stiu daca mai miroaseam a parfum cand m-ai strans in brate.nu-mi mai amintesc nimic. stiu doar ca te-am simtit dintr-o data pe mine,si ti-am simtit nerabdarea. nu stiu daca mi-ai remarcat unghiile lacuite cu un roz dement dar imi aduc aminte ce bine se potrivea palma mea in a ta.imi aduc aminte perfect cum stateai neclintit in spatele meu in timp ce dansam.si din nou mainile noaste se intretaiau.

pun pariu ca iti amintesti exact ce culoare aveau buzele mele cand m-ai sarutat,si pun pariu ca parfumul meu ti-a invadat simturile pana in adanc. pun pariu ca de acum incolo imi vei gasi familiar mirosul,si ma vei gasi in multime numai dupa el.

dar ,
saptamana viitoare o sa beau vodka cu suc de mere.si o sa ma imbrac in albastru. o sa-mi prind parul in fluturi verzi,ca ochii tai. nu vreau sa-ti spun ce vrei sa auzi.nu vreau sa te las sa vezi ceea ce vrei… dansul e inebunitor.azi o culoare,maine alta…pana te hotarasti ce vrei.

si daca ma vrei.

si daca ma vrei… iti voi purta blazonul si culoarea de lupta.

Anunțuri

Un gând despre „tra-la-la din nou

  1. OFFF da atatea detalii..unghii, ruj, parfum, cercei, margele, inele…1000 de nimicuri si pentru ce? Cati crezi ca mai tin minte ce culoare avea lacul meu la prima intalnire? Nici eu nu mai stiu.
    De ce oare ne pierdem viata pintre cuvinte zornaitoare, de ce ne facem promisiuni formale si cadouri costisitoare, de ce credem in promisiuni banale si avem asteptari fenomenale???
    Cand am uitat ca o atingere face cat 1000 de cuvinte?
    De ce cand il vad acum observ cuta de pe camasa dar ignor zambetul de pe fata?
    Oare e normal asa? De cand si pana cand a deveit pragmatica iubire mea?
    Poate de cand nu mai plecam pe jos de mana pana in oras, ci vine galant si foarte important si ma ia cu masina… acolo nu te poti tine de mana…
    Poate de cand nu mai impartim amndoi o bere bauta din aceeas sticla ca doar de ne permitem mai mult…
    Poate de cand cerem cu cuvinte si nu cu gesturi ce vreme, nu mai avem timp de aluzii si spulberam cu bocancii orice fel de iluzii…
    Imi e dor de fericirea ta…
    Imi e dor de momentele in care barfeam trei zile cu fetele un mesaj banal in care el doar comunica ceva. As vrea sa mai pot citi printre randuri…
    Ciudat e insa altceva, ca primeam mai mult atunci cand nu ceream prin cuvinte…ca ofeream mai mult atunci cand doar banuiam ce vroia…
    Totusi cred ca te inseli undeva, in ziua cand ii vei purta culoare nu il vei mai remarca, si intr-o zi blazonul te va apasa. Atunci vei uita ce bine se potrivea palma ta in a sa si ce culare minunata avea in seara in care doar sperai sa te vrea…

    Pupici si merci draga mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s