o,inima


sufletele tocurilor cui inamolite pe camp ma chinuie.
ma chinuie aspru ca un roi de albine nebune intr-o zi fierbinte de vara.iar trantorii lor ma zgarie pe talpi,ma inteapa in calcaie si imi zumzaie in urechi cantece vechi de lupta.

mi-am lasat pe camp fruntea si ridurile,buzele si talpile,pielea si sufletul. din ele au rasarit margarete si flori albastre,senine, de nu ma uita. am revenit copil sa ma reculeg si sa ma asez in vaze de cristal,zambind candid soarelui dimineata. totul are sens asa. mi-au crescut radacini si m-am plantat in casa aceea in care toate ferestrele dadeau spre rasarit si in care oamenii de zapada ieseau la plimbare avand ganduri nocturne fierbinti.

ps. nu e nimic rau sa te bucuri de noroi,de mirosul lui.asta e viata,viata adevarata. natura seizbaveste pe sine prin mirpsul pamantului reavan primavara. cand miroase a ploaie si cand a soare in acelasi itmp,cand oamenii zambesc pur si ismplu si cand tu ma alinti pur si simplu. viata e mai simpla cand esti rezonabil 🙂

asculta : luminita dobrescu // o, inima !
http://www.trilulilu.ro/Gabriel2008/db554d8bf3fc5b

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s