partea a 3-a

in sifonierul meu de copil copacii imi visau visele.ploua migalos si cucernic in fiecare zi de luni.Hainele se clatinau imbibate pana la refuz cu aburi de parfum nevrotic ,iar umerasele se imbulzeau spre iesire clatinand grav din cuie: -asa ceva pur si simplu nu se face! In fiecare noapte ma certau in gazeta de la ora 2 facundu-ma infama si nerecunoascatoare.Se pare ca in fiecare dimineata,cu zambetul pe buze si cu privirea larga le furam culorile vii.

dar de ce mi-ati deschis dulapul,am intrebat brusc ,trezita din reveria ce ma cuprinsese.

voiam sa stim cum arata sufletul tau imbracat,soptira toti in cor.ti l-am vazut de atatea ori gol si vulnerabil.curiozitatea ne era peste putinta asa ca ne-am hotarat sa-ti cumparam o cravata galbena si sa ti-o legam ca o fundita de glezna dreapta si sa te obligam sa o porti. galbenul e mereu sfios atasat de tinerele domnite. numai asa am putea sa ne convingem pe deplin ca nu esti dleoc pretentioasa .

esti frumoasa asa imbufnata si verde cum sezi pe covor strangand la piept cutia cu pantofi de lac si servetele umede.esti si con esti si brad.esti femeia -copac maestru in arta pasilor mici ce nu cresc niciodata mai mult de o tonalitate de crizantema.

-va rog,nu mai ingramaditi atatea culori in mine. sunt o non-culoare absenta de la cafeaua de dimineata si impiedicata dce nesomn si de cosmaruri.eu nu o sa cresc niciodata mare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s