copilul teribil din pijamale stie sa spuna cele mai frumoase povesti.ochii lui stralucesc cand se apropie de intriga iar buzele lui ghicesc pe sub perne chicoteli . copilul teribil stie sa rada si stie sa te cuprinda cu totul in bratele lui mici .el stie sa caute in buzunare dupa acadele roz si bomboane cu menta,si stie sa te pupe peste tot,fericit.

spiridusul a crescut si a pus la pastrare hainele lui verzi de smarald.acum isi poarta rochiile veerzi,de un verde regal ,pe umerii goi si isi poarta pletele prinse cu agrafe de hartie. femeia teribila s-a lepadat de cochilia inocentei ,dar stie sa se mai joace de-a v-ati ascunselea cu buzunarele ,stie sa imbratiseze cu sufletul un alt suflet ingenunchiat. femeia teribila stie sa zvacneasca din cuvinte reci un intreg iures de apa si stie sa mute muntii din loc cu lacrimi si cu zambete.

femeia aceasta as putea fi eu,daca nu as fi acest copil teribil ce sunt ce imi petrec dupa-amiezele cetoase band ceai si ascultand romanta celei care minte…

Anunțuri

Un gând despre „

  1. Imi pare rau dar aici trebuie sa te contrazic… eu cred ca defapt femeia teribila e cea care stie si poate sa fie in acelas timp si copilul teribil pe care l-ai descris.
    Femeia teribila iubeste cu pasiune barbatul de langa ea si e capabila de adevarate acte de eroism,merge la serviciu unde e de un profesionalism exemplar, are grija de casa de familie si e mereu acolo pentru prieteni. Dar atunci cand e singura si se relaxeaza, femeia teribila devine copilu teribil ce crede in zane si basme, care se bucura ca a primit o ciocolata, care se uita la stele ore in sir si ii se par la fel si mereu diferite.
    Atunci cand viata omoara copilul teribil din ea nimic nu mai e lafel. Uita sa ma viseze, stele nu mai au aceeasi stralucire si in ochii ei nu mai vezi sclipirea cand vede primul ghiocel.
    Vad astfel de femei si de zi, care sub masca de femeie ideala, mama si sotie au ucis copilul din ele si au uitat sa se mai joace. Lumea numeste asta maturitate, responsabilitate, eu cred ca e o mare de amaraciune si tristete in care ne afundam pentru ca uitam sa ne bucuram de lucrurile simple din jurul nostru.
    Eu sper sa ramn o viata capabila sa ma bucur de zambetul unui copil vazut pe strada, de prima ninsoare, de un rasarit sau de o stea cazatoare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s