desi,


desi ne leaga acorduri de pian,abia nascute din degetele sculptorului de

sunet..noi stim sa trecem cu pasi repezi peste ele,sa ignoram ceea ce pare

evident. in loc sa ne clatim in apa limpede cearcanele sifonate de noptile

nedormite trecem unii peste altii,in departata lege a firii,fara macar sa ne

atingem trupurile infrante.n-am avut o melodie anume,ci doar insiruiri de

cantece vechi si minunate,ce vorbeau despre noi inca de dinainte de a ne

naste… n-am avut asternuturi albe si nici satinate n-au fost,dar am petrecut

clipe minunate,pline de adrenalina.n-am avut dimineti de „a fi impreuna” ci doar

conversatii lungi,la telefon,cu multe cuvinte si vise de dor.durerile de cap au

venit mai tarziu,cand ne-au crescut ochii si cand ni s-au lungit mainile,cand

limba devenea albastra ,iar talpile abia mai stiau sa respire.cand am devenit

oameni mari ,ne-am batut unul pe altul cu cuvinte grele si am inghitit in sec

frustari si suparari. cand ne-am facut oameni mari am uitat ca ne-am iubit cat

am fost copii mari.pur si simplu ne-am razboit in pas de doi.. cu sarutari

patimase si dimineti insingurate si triste…Indragosteala ce fusese cu cativa ani

inainte sangera.Si acum a ramas fara sange..si s-a topit…azi,amandoi. am uitat

ca ar fi fost vreodata ceva mai mult decat un zvon in vant…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s