Dumnezeu sa-l ierte

azi o sa scriu despre moarte. poate ca pare ciudat sa scriu despre un asemenea subiect in ultima mea zi de stat la mare… dar se pare ca sfaristul acesta care ne confera singura certitudine in viata nu ne scapa de sub ochi nici in momentele in care crezi ca nimic rau nu se poate intampla ..ca sa-ti amarasca vacanta.am aflat aseara tarziu o veste trista.. chiar tragica.. un nepot al vecinului meu de la tara a murit,calcat de tren.nu stiu daca a fost sinucidere sau pura si inocenta neatentie. am aflat ca a murit.cu cateva secund einaitne zambeam ..si dintr-o data am inlemnti. vecinul meu avea doi nepoti… nu stiu care din ei a murit… mie imi era drag cel ,mic..era tare istet- asa imi aduc aminte..cel mare era mai grozolan,mai primitiv..imi parea barbar ..si necivilizat … poate de fapt era timid… stateam aseara si ma intrebam care din ei.. si atat de rusine mi-a fost cand un gand prin cap mi-a trecut.. de enul sper ca nu a fost cel mic…. m-am simtit rusinata si mica …cu ce drept sa gandesc asa ceva? am suferit de insomnie .. m-am plimbat pe teresa si dimineata am asistat la rasaritul soarelui ..Dumnezeule era superb… si in toata uimrea mea,mi-am readus aminte..ca el nu o sa mai vada niciodata un rasarit,sau un apus..si mai tragic nici nu stiu daca a vazut vreunul la mare…. nu eram prieteni buni.erau pur si simplu nepotii vecinului meu.. nepotii lui nenea costica d epeste drum … si erau mai mici decat mine..si nu frecventam aceleasi cercuri ..cand erau amandoi mai mici se catarau in cires – pe nevazute- pe nesimtite – bunica ii vedea mereu si tot striga la ei 😉 si in alte zile se jucau pe strada fotbal .. si mingea nimerea tot la noi in curte… ultima data i-am vazut la Paste – unul din ei conducea tractorul bunicului,ajutandu-l la treburile casei.m-am intalnit si cu mama lor era nemultumita ca cel mare -renuntase la a mai da la o universitate si voia doar sa faca bani… mi-a spus ca atunci ca si-a pus toate sperantele in cel mic…si.. toata noaptea m-am chiuit sa -mi aduc aminte numele lor – pe unul il cheama andrei ..pe celalat.. nu mai stiu … ce fel de om sunt eu? :(e curios cum sufar pentru cineva pe care de fapt nu l-am cunoscut cu adevarat… si de fapt nici nu stiu daca imi era drag sau nu.. e ciudat cum omul sufera pentru semenii lui abia doar dupa ce ii pierde…chiar si necunoscandu-i…Dumnezeu sa-l ierte!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s