cred,

cred ca sufar din nou.de fapt cred ca sufar de 2 ani de zile dar ultimile doua zile au pus capac,si mai ales in cea de azi s-a revarsat paharul…sunt o persoana sociabila,si ma inteleg bine cu toata lumea ..si de aceea nu reusesc s ainteleg de ce in momentele alea critice reusesc sa fiu tot singura… sau mai rau,ca azi,sa fiu lasata de caruta. urasc momentele in care nu sunt pe faza si fara stirea mea se formeaza asa renumitele bisericute si fiecare petrece pe bucatele …. nu ma deranjeaza singuratatea de cele mai multe ori..insa atunci cand sufar,cand efectiv ma doare sufletul si imi vine sa-mi tai venele .. nu suport sa fiu isngura.. vreau agitatie,si rasete si glume proaste sau bune.. doar sa uit..si ma extraga cineva din starea de depresie,sa-mi aminteasca ca sunt vie… am ajuns la concluzia ca si barbatii – sau in cazul meu- barbatul meu – are momente in care e pe stop – stop mental in care pur si ismplu nu poti ajunge la el. in prima saptamana de cand sunt aici l-am asteptat c ape painea calda..in saptamana ce tocmai s-a incheiat l-am asteptat sa-si faca timp pentru mine,pentru noi… si am ajuns la concluzia ca fuge d emine- de intimitatea dintre noi- ca de dracul.. nu inteleg nimic.. si sufar… imi vine sa-mi dau palmi …sa incerc sa ma trezesc la realitate .. sa revin pe picioarele alea ironice si crude cu el… sa fac la greu misto de el .. ca atunci,da era incitat,si era provocat si da.. venea la mine … dar m-am saturat d ejocurile astea stupide,si am nevoia sa fiu tinuta in brate si laintat..si iubita … m-am saturat de jocuri. ce sa fac? sa rup matza in doua? sa ma fac pe ploua?sa-l trimit naibii? orice as face tot eu as suferi? mi-e groaza d emine sa-i dau ultimatum… mi-e greu.mi-e tare greu.sunt constienta ca nu e barbatul perfect pentru mine.dR NU MA POT ABTINE.nu ceream mult..voiam ca 2 saptamani sa fie cu mine,sa ne purtam frumos unul cu altul..sa vorbim..sa povestim … sa ne saturam unul de altul … si el da bir cu fugitii ..nu stiu ce e in mintea lui… mi-as dori sa am puterea ,din nou,sa fiu rea,sa-l resping..dar numai ideea ca nu o sa-l vad un an.. pentru ca pleaca cu bursa in franta….ma deprima..cum sa ma cert cu el acum..si cine stie ce va fi intr-un an? daca va fi ceva rau – nici nu vreau sa ma gandesc- cum as putea trai eu cu gandul ca a plecat stiind ca eu sunt suparata pe el? sufar din nou dupa doi ani ,si sufar rau…. ma detest.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s