E 1 decembrie. Sunt surda intre gradinile mele uscate, neingrijite, dezlanate. Nu am mai sadit nimic si pamantul si-a despartit scoarta, lasand la lumina transeele care se scurg sir cu sir dintr-un suflet analfabet, needucat. Seceta e simpla si neinduplecata. E frig. Astept sa cada, sa ma loveasca cu pasiune dragostea, razboiul sau stelele. Nu ma mai impresioneaza nimic. Sunt usi care scartaie,altele care se balanseaza tacute. Sunt trenuri care vin si pleaca din gari, si de fiecare data e vorba de aceeasi gara. E monoton decembrie? E monoton sufletul care se zgarie pe ochi, pe un pamant secatuit,analfabet,needucat. Unde e sansa suculenta de a te regasi in ochii cuiva, de a te aseza confortabil intr-un sentiment,si de a te ancora pe alt suflet,ca si cum ar fi al tau?
E 1 decembrie. Singura campanie la care achiesez si pe care aleg sa o promovez, ca fiind si cea de ieri, din trenul plecat deja din gara, este respectul.Nu scrijeli cuvantul pe tencuiala. Invata-l. Adopta-l ca parte a propriului trup si simt. Nu-l pretinde. Castiga-l. Asa vei schimba Romania,nu cu o simpla cautare pe google.
Sa fie… La multi ani!
