frunze de vara
lectia feminităţii trebuie reînvăţată permanent… de către femeie.fiecare lecţie e diferita, pentru ca depinde de bărbat. pur şi simplu pentru ca unora le place jazz-ul şi altora nu.şarmul nostru nu e cameleonic, nu se metamorfozează, ci capătă alte dimensiuni în ochii bărbatului care ne priveşte. şi e clar, fiecare bărbat ne priveşte diferit, punându-şi întrebări diferite despre noi. nu devenim alte persoane, ci suntem înţelese şi dorite diferit. odată ce prindem melodia cu care ne încântă. ne potrivim paşii cu ai lui. incetinim sau începem fuga. in cazul meu am senzaţia stranie că trebuie să încetinesc, când tot ce fac e să alerg. alerg atât de tare încât nu mai am aer uneori. problema mea e că dacă ma opresc din fugă nu mai ştiu ce să fac. şi totuşi aud din ce în ce mai tare melodia lui şi incet,încet îmi potrivesc paşii cu ai lui. e un dans simplu, lent, de doi.
despre prieteni.
Un studiu realizat la Universitatea din Oxford sugerează că atunci când te îndrăgosteşti pierzi doi prieteni apropiaţi.
faptul ca ii pierzi nu e neaparat faptul ca se retrag ei din viata ta, ci e posibil sa te retragi si tu din viata lor.
nu neaga nimeni ca atunci cand e perioada de indragosteala simti nevoia sa petreci cat mai mult timp cu partenerul,dar ceea ce nu inteleg eu e de ce dupa perioada oarba tinzi mai mult catre prietenii lui? un barbat nu va renunta niciodata la gasca lui, pe cand o femeie da. oare nevoia de a ne integra cu totul in viata partenerului e mult mai insistenta decat a ne pastra un spatiu personal, independent de acesta?
cand avem prieteni buni de sex opus relatia platonica cade intotdeauna sub semnul intrebarii partenerului nostru de viata.
o a doua problema pe care vreau sa o evidentiez este aceea ca amicii nostrii se indeparteaza de noi si oare asta nu se intampla tocmai din cauza unui fals sentiment de posesivitate si orgoliu?
la fete e mai complicat. isi iau rolul de femeie serioara in serios. influentele “proaste” trebuie indepartate.
ideea e simpla.
daca ii pierzi nu au fost niciodata ai tai. prietenii buni te pot ironiza, pot rade de/cu tine, te pot critica, pot fac emisto de tine, pot veni noaptea la ora 3 la o cupa de ingheta pentru ca tu suferi, pot bea cu tine pana nu mai poti,pana cad ei sub masa, pot face terapie prin cumparaturi, prin injuraturi, spart sticle, mers la curve, mers la agatat, sau pot dormi cu tine in brate sau te pot baga la dus fortat cand esti prea plin de tine. prietenii buni sunt acolo indiferent de situatie,circumstanta, ocazie. indiferent daca esti isngur, combinat, despartit, complicat sunt prrezenti in viata ta cu parerile lor.
daca ii pierzi pe unii pe drum… ei bine,chiar daca si acum ma doare, recunosc ca sunt cantitati neglijabile.
vazui din cer un curcubeu dublat,
vazui din cer un curcubeu dublat,
si m-am pornit a/i spune,
Boltitule,de/ti mai indesi culoarea in borcan
fara sa izbavesti pamantul,
de vei mai spala cu prima ploaie
primavara
sa iei aminte vorba mea
sa nu mai bei amar nimic,
mai bine, iei o bere,
si vezi orasul luminat
ca un suflet uns cu miere.
voua nu vi se p…
voua nu vi se pare ciudat cum e cu circuitul asta al oamenilor in viata noastra, pe unii ii lasam in urma, unii ne lasa pe noi in urma, altii ne devin atat de apropiati ca si cum ar fi fost dintotdeauna acolo si nici nu iti imaginezi cum ti-ar fi fost viata daca nu i-ai fi cunoscut? si mai sunt inca unii pe a caror absenta o simti ca un petec negru cusut pe o panza alba. nu vezi nicio diferenta prin faptul ca nu mai sunt in jurul tau, ca si atunci cand erau, dar cand iti aduci aminte, apare un zumzait galagios si frustrant in suflet…
10.01.2012
imi era teama ca aveau sa se oglindeasca trupurile noastre pe cerul luminat firesc de luna plina care pandea orice abur si emotie. doar campul inghetat bocna tinea cu incapatanare pamamntul sa nu explodeze in linistea noptii sub greutatea noastra. dar noi eram usori, ca doua fire de paie, dezradacinate.
